Cele Douăzeci și Patru de Ore ale Pasiunii Domnului Nostru Isus Hristos

Cele 24 de Ore ale Patimilor Amare a Domnului nostru Isus Hristos de Luisa Piccarreta, Fiica Mică a Voinței Divine

† A Treia Oră
De la 7 la 8 PM †

Cina Legală

Pregătirea înainte de fiecare oră

Iisus, Tu ai ajuns deja în Cămara Superioară cu ucenicii Tăi iubiți și Te-ai așezat la masă cu ei. Ce har și ce bunătate nu exprimă toată persoana Ta când Te pregătești să te bucuri de mâncare pământene pentru ultima dată! Totul despre tine este Iubire. Nu atingi doar păcatele palatului, ci ceri și binecuvântarea hranei. Iisus, viața mea! Privirea Ta blândă pare să caute inimiile ucenicilor Tăi. Chiar în acest moment când Te hrănești, inimioara Ta este întristată de gândul că apostolii Tăi, care îți sunt atât de dragi, sunt încă slabi și nestabili. Gândești-te mai ales la Iuda necredincios, care are deja un picior în iad, iar adânc în inimioară Ti spui cu melancolie:

"Ce bine este sângele Meu pe care îl vărs? Iată o suflet ce, bogat de Mine cu atâtea bunătăți, se pierde totuși!" Cu ochii Tăi strălucitori și plini de iubire, Te uite la el ca dori să-i facă să înțeleagă marele rău pe care îl vrea s-o pricineze el insusi. Dar dragostea Ta fără măsură îți permite să suferi această durere. Chiar nu o dezvelei nici mănunchiilor Tăi. În timp ce Te întristezi pentru Iuda, inimioara Ta se umple de bucurie când vezi pe ucenicul Tău iubit Ioan la stânga Ta. Deoarece nu mai poți ține dragostea Ta înlăturată, îl atragi blând cu tine și îi lasi capul să se odihnească împotriva inimii Tale pentru a-i da o gustare de bucuriile raiului. Cei doi ucenici reprezintă respinsul și alesul: respinsul în Iuda, care simte deja iadul în inima sa, alesul în Ioan, care se odihnește fericit pe pieptul Tău.

Dulce bun! Și eu mă apropie de tine și cu ucenicul Tău iubit aș vrea să-mi odihnesc capul obosit împotriva inimii Tale dragutești și să-ți cer: Lasa-mă și pe mine să gustez bucuriile raiului pământesc, ca pământul să nu mai fie pentru mine pământ, ci rai, și eu să fiu încântat de dulcele armonii care rezonă în inimioara Ta. Dar în sunet melodioasă al acestor armonii divine, mă dau seama că mulți bătăi de inimi sunt acompaniate de durere. Este pentru sufletele pierdute. O Iisuse, nu lăsa suflete să piardă. Sincronizează bătutul inimii Tale cu al lor și fă-le să simtă bătăile unei vieți ceresc, așa cum a fost cazul ucenicului Tău iubit Ioan. Atrase de dulceață și gustul dragostei Tale, să se predau toate la tine.

Iisuse! În timp ce mă odihnesc în Inimioara Ta, dă-mă și pe mine hrana pe care i-ai dat apostolilor: hrana de dragoste, hrana Cuvântului Tău Divin, hrana Voii Tale Divine. O nu-mi refuza-o, pe care Tu o doresti cu atâta ardoare să mi-o dai, ca viața Ta să se formeze în mine.¹

Cel mai mare bun al meu! Atât de aproape de Tine, văd că mâncarea pe care o iubești în uniune cu discipiții tăi dragi este un miel. Acest miel este un simbol. Precum nu rămâne nici o picătură de viață în el prin puterea focului, așa și Tu, Mielul mistic al lui Dumnezeu, trebuie să fii consumat prin puterea iubirii. Nu va rămâne nicio picătură din sângele Tău pentru Tine, deoarece l-ai vărsat din dragoste pentru noi.

Așa, Iisuse meu, nu faci nimic care să nu prezinte cu viață suferința Ta dureroasă, pe care o ținești mereu prezentă în spiritul Tău, în inima Ta și în tot. Din asta trag lecția că Tu n-ai de gând să-mi refuzi mâncarea iubirii Tale dacă păstrez amintirea suferinței Tale prezentă în mintea mea și în inimă. Cum Te mulțumesc, o Iisuse! Niciun act nu iese din Tine care să nu mă facă prezență Ta și care să nu se străduiască să-mi arate un favor special. De aceea Ți-ți cer ca suferința Ta să fie mereu în spiritul meu, în inima mea, în privirile mele, în pașii mei, în durerile mele, pentru a Te găsi mereu prezență mie oricând mă mișc sau mă mut, din interior sau de afară. Dar și dăruiește-mi harul ca să nu uite niciodată ce ai făcut și suferit pentru mine. Să fie acest har busola magnetică care atrage tot ființa mea, mă trage în Tine și n-ai să ma lasei niciodată mai departe!

Reflecții și Practici

de Sf. Părintele Annibale Di Francia

Înainte să luăm mâncare, unim intențiile noastre cu cele ale iubitului nostru și bunui Iisuse Hristos, imaginându-ne că avem gura lui Iisus în gură noastră, mișcând limba și obrajii împreună cu El. Astfel, nu ne vom lua doar Viața lui Iisus Hristos în noi, ci ne vom uni Lui pentru a da Tatălui glorie, laudă, iubire, mulțumiri și reparații complete datorate de ființele create, pe care le-a oferit bunul Iisuse El-însuși prin actul luării mâncării. Să ne imaginăm și că suntem la masă lângă Iisus Hristos, acum privind în El, acum rugându-L să împărțim o bucată cu noi, acum sărăutând muchia mantiei Sale, acum contemplând mișcările buzelor Lui și ale ochilor Celestiali, acum observând întunecarea bruscă a Faței Sale cel mai iubite în previziunea atât de multelor ingratitudini umane!

Așa cum Iisuse iubitul vorbește despre Pașiune la cină, când luăm mâncarea noastră, vom face câteva reflexii asupra modului în care am meditat Orele Pașunii. Îngerii se atârnă de cuvintele noi pentru a aduna rugăciunile noastre, reparațiile și să le ducă înaintea Tatălui ca să mitigeze Justul Mânie pentru atât de multe ofense primite de la ființele create—precum făceau când Iisus era pe pământ. Și când ne rugăm, putem spune că îngerii au fost mulțumiți; că am fost adunați și reverenți astfel încât să poată duce cu bucurie rugăciunile noastre la Cer, precum făceau cele ale lui Iisus? Sau mai degrabă rămânând tristi?

În timp ce suferind Isus lua hrană, El rămâne fixat la vederea pierderii lui Iuda; și în Iuda El vedea toate sufletele care se vor pierde. Și deoarece pierderea sufletelor este cea mai mare dintre durerile Sale, nereușindu-să să o conțină, l-a atras pe Ioan către Sine pentru a găsi ușurare. În felul acela, noi vom rămâne mereu aproape de El ca și Ioan, compătimind-L pe El în durerile Sale, ușurându-L și dând-i odihnă în inima noastră. Vom face durerea Sa propria noastră, ne vom identifica cu El pentru a simți bătăile inimii acelui Inimă Divină, străpunsă de pierderea sufletelor. Și i vom da Lui bătările noi ale inimii pentru a scoate acele străpuneri; și în locul celor străpunse vom pune sufletele care vor să se piardă, ca acestea să se convertească și să fie mântuite.

Fiecare bătutură a Inimii lui Isus este un „Te iubesc” care rezonă în toate bătăile inimilor ființelor, dorind să le cuprindă pe toți în Inima Sa pentru a primi înapoi bătăile lor. Dar Iisus Dragostea nu o primește de la mulți, și astfel bătutura lui rămâne ca sufocat și amărăită. Deci rugă-mă-l pe Isus să sigileze bătutura noastră cu „Te iubesc”-ul Lui, pentru ca inimile noi să trăiască Viața Inimii Sale și, rezonând în bătăile inimilor ființelor, să le forțeze să spună: „Te iubesc, Isuse!” Chiar mai mult, ne vom topi în El, iar Iisus Dragostea ne va lăsa să audem „Te iubesc”-ul Lui care umple Cerurile și Pământul, circulează prin Sfinți și coboară în Purgațiu. Toate inimile ființelor sunt atinse de acest „Te iubesc”; chiar elementele simt o Nouă Viață, iar toate simt efectele Sale. În respirația Lui totodată Isus se simte ca sufocat pentru pierderea sufletelor. Și noi îi vom da Suflarea noastră de dragoste pentru ușurare; și luând Suflarea Sa, vom atinge sufletele care se depărteză de brațele Sale pentru a le da Viața Suflarei Divine, ca în loc să fugă, să se întorc la El și să se lipsească mai strâns de El.

Și când suntem în durere și aproape simțim că suflarea noastră nu poate ieși liber, gândiți-vă la Isus, care conține suflarea ființelor în Suflarea Sa. El de asemenea, pe măsură ce sufletele se pierd, se simte ca dacă i se ia suflarea. Deci, punem suflarea noastră dureroasă și greoaie în Suflarea lui Isus pentru a-L ușura; și ne vom alerga după păcătos cu durerea noastră, astfel încât să-l forțăm să se închidă în Inima lui Isus.

Dragul meu Bun, fie suflarea mea un strigăt continuu la fiecare suflare a ființei, forțându-o să se închidă în Suflarea Ta.

Prima Cuvânt care iubitul Isus l-a pronunțat pe Cruce a fost un cuvânt de iertare, pentru a justifica toate sufletele înaintea Tatălui și să transforme Justiția în Milostivire. Și noi îi vom da lui actele noastre ca să-i scuze păcătosul, astfel încât, mișcat de cererile noastre, El să nu lase niciun suflet să meargă la iad. Ne vom uni cu El ca paza inimilor ființelor, pentru ca nimeni să nu-L ofenseze pe El. Îl vom lăsa pe El să vărșească Iubirea Sa, acceptând de bună voie tot ce ne va dispune el - frigiditate, duritate, întuneric, opreliști, ispitiri, distracții, calomnii, bolnavii și alte lucruri, pentru a-L scuti pe El de toate cele pe care le primește de la ființe. Nu este doar prin Iubire că Isus se vărșează asupra sufletelor, ci multe ori, când simte frigiditatea ființelor în propria Lui inimă, vine la suflet și o face să simtă frigul său, pentru a-și elibera pe El prin ea. Și dacă suful acceptă acest lucru, Isus se va simți scutat de toată frigiditatea ființelor, iar această frigiditate va fi paza inimii cuiva altcuiva, ca să facă iubitul Isus să fie iubit.

Altădată, Isus simte duritatea inimilor în propria Lui inimă și, neputând-o mai conține, vrea să se vărșească și vine la noi. Ne atinge inima cu Inima Sa, făcându-ne să participăm la durerea lui. Și noi, facând durerea sa a noastră, o vom pune în jurul inimii păcătosului pentru a-i topi duritatea și s-o readucem la El.

Drag meu Bun, Tu suferi foarte mult din cauza pierderii sufletelor, iar din milostivire, pun tot ființei mele la dispoziția Ta. Voi lua durerile Tale și ale păcătosilor asupra mie, lăsându-Te scutat, iar păcătosul agățat de Tine.

O Isuse meu, te rog, să fie toată ființea mea topită în iubire, astfel încât să-i fiu de neîntrerupt ajutor pentru a-l liniști pe Tine de toate amărăciunile Tale.

¹ Nu viața de har care se poate asuma în sufletul eremitului (Luisa), ci viața completă în voia lui Dumnezeu.

Sacrificiu și Mulțumire