Cele Douăzeci și Patru de Ore ale Pasiunii Domnului Nostru Isus Hristos

Cele 24 de Ore ale Patimilor Amare a Domnului nostru Isus Hristos de Luisa Piccarreta, Fiica Mică a Voinței Divine

† A Doua Oră
De la 6 la 7 PM †

Iisus Se Desparte de Mama Sa si se Duce in Camera Superioara

Preparative înainte de fiecare oră

Iubitul Iisus! Cum am împărțit durerea Ta a despărții și durerea mamei Tale lovite, văd că Te alegi să mergi acolo unde Tine cheamă voia Tatălui. Și totuși Fiu și Mamă sunt uniți de o dragoste care face ca nu puteți fi desprinși. Astfel, Iubitul meu Iisus, Te lasi în inima mamei Tale, iar mamica Ta bună se lasă în Tine.

Binecuvântându-se reciproc, Tu, Iisus, îți îmbrățiși pe Mama pentru ultima dată, îi instili fortitudine în suferința amară care o așteaptă, îi dai ultimul adio și te duci. Dar fața Ta palidă, buzele Tale tremurânde, vocea Ta sufocată de durere, ca dacă ar fi vrut să se rupe în lacrimi când Te despărți, mă spun cum de mult Te iubești pe mama Ta și cât suferi din cauza faptului că trebuie să o părăsești. Cu toate acestea, pentru a împlini voia Tatălui, vă supuneți, uniți în dragoste, acestei supreme voi. Astfel faceți reparație celor care nu se îngrijesc de voia lui Dumnezeu din cauza prea multului atașament față de rude și prieteni sau pentru că nu pot să învingă legilele și afecțiunile sfinte când trebuie. Ei, prin urmare, nu corespund gradului de sfințenie la care îi cheamă Dumnezeu. Iisus, ce durere nu cauză sufletele acelea care Te resping din inimi pentru a se mulțumi cu dragostea ființelor!

Dragul meu! În timp ce mă rapsodesc cu Tine, permite-mi să rămân cu Mama Ta, consolându-o și susținând-o când Te duci. Apoi însă, voi grăbi pașii mei pentru a-Te prinde din nou. Dar la marele mele durere trebuie să văd că mama mea tremură de teamă. Durerea ei de despărțire este atât de mare încât vocea i se stinge pe buze și nu poate rosti nici un cuvânt; aproape leșină și spune cuvintele în excesul dragostei: “Fiu meu, te binecuvântez!” Ce despărțire dureroasă, amară ca moartea! Regină Desolată a Durerilor! Liftă-te pe mine, usucă lacrimile Tale și împărtășește-mi suferința Ta amară.

Mama mea! Nu Te voi lăsa singură. Oh ia-mă cu Tine. Încearcă să mă învăți în această oră dureroasă cum să apăr și să consol Iisus, cum să fac reparație și dacă ar trebui să pun viața mea în apărarea Lui. Mă voi menține liniștit sub mantia Ta protectoare. Dar la un privire de la Tine voi zboară către Iisus, aducându-I dragostea Ta, afecțiunile Tale, blândețile Tale, unite cu ale mele, și le pun în fiecare dintre rănile Lui, într-o picătură din sângele Lui, într-o durere și într-un insult. Blanda dragoste de la mama Sa și fiica Sa, pe care o vede în fiecare suferință, va liniști durerea Lui. Apoi voi căuta adăpost sub mantia Ta protectoare iarăși și îți aduc blândețea iubirii Sale pentru a liniști inima Ta sufocată de durere. Mama mea, inimile mele bate puternic, vreau să merg la Iisus. În timp ce o sărut pe mâinile Tale materne, binecuvântă-mă cum ai binecuvântat-I pe Iisus și permite-mi să merg la El.

Dulcele meu Isuse! Dragostea mi-arată calea pe care o urmezi. Îți întind mâna când umbli prin străzile Ierusalimului cu ucenicii Tăi iubiți. Te privesc și te văd încă palid, te aud vocea blândă. Dar sună atât de trist încât taie inimi ucenicilor Tăi și aceștia sunt în totală consternare. "Aceasta este ultima dată, spui Tu, când voi umbla pe această cale cu voi. Mâine mă vor trage prin ea legat, cu mii de insulturi." Arătând către locurile unde vei fi maltratat și chinuit cel mai mult, continuî: "Soarele vieții mele se asuprește ca soarele în cer; mâine la această oră nu voi mai fi. Dar cum răsare soarele, așa mă voi ridica din nou pe al treilea zi." La aceste cuvinte, apostolii devin și mai tristi și se tăcesc. Nu știu ce să răspundă. Dar Tu, iubitul meu Isuse, adaugi: "Curaj, nu vă întristați! Nu vă voi părăsi, ci voi fi întotdeauna cu voi. Doar este necesar să mor pentru mântuirea sufletelor voastre." Când vorbești așa, iubitul meu Isuse, ești adânc mișcat. Cu o voce tremuratoare continuî să înveți ucenicii Tăi. Înainte de a Te retrage în cenaclu (Camera Superioară), contempli din nou soarele apus. Viața Ta se apropie și ea de sfârșit. -

Tu oferi toate pașii Tăi pentru cei care sunt în serile vieții lor și le acorzi harul să meargă acasă în Tine. Tu faci și reparație pentru cei care, cu toată durerea și dezamăgirile vieții, se refuză cu obstinațiune să Te predau. Apoi vei lăsa din nou privirea Ta să vagabondeze prin Ierusalim, scena minunilor Tale și locul favorului Tău. Dar Ierusalimul se pregătește deja pentru crucea Ta ca răsplată pentru toată bunavoința Ta, ascuțind cuieștii pentru a executa uciderea lui Dumnezeu. Te cutremuri, inima Ta vrea să se spargă. Plângi prăbușirea orașului. Astfel faci reparație pentru atât de multe suflete consacrate Tine, pe care le-ai ales cu mare grijă pentru a forma din ele minuni ale iubirii Tale, dar care sunt neagrade suficiente să nu răspundă la dragostea Ta și în schimb să-Ti ofere cea mai amară gustare.

Vreau să fac reparație cu Tine, ușurând astfel chinul inimii Tale. Singură, văd că Te simți ororat la vederea Ierusalimului. Abati privirea pentru a intra în Camera Superioară.

Dragostea mea! Apasă-mă de inimă Ta, ca amărăciunea ei să devină și pe mine, și eu să o ofere împreună cu Tine Tatălui. Dar Tu privești sufletul meu cu un privire milostoare, vărși dragoste în el și-mi dai binecuvântarea Ta.

Reflecții și Practici

de Sf. Părintele Annibale Di Francia

Isus pleacă imediat de la Mama Sa, chiar dacă Inima Sa Atât de Tăioasă primește un șoc.

Suntem gata să sacrificăm și cele mai legitime și sfinte afecțiuni pentru a îndeplini Voia Divină? (Examinăm-ne în special în cazurile de despărțire de simțul Prezenței Divine sau de devotie senzorială).

Iisus nu a făcut pașii săi de sfârșit în zadar. În ei, El l-a glorificat pe Tatăl și a cerut mântuirea sufletelor. Trebuie să punem în pașii noștri aceleași intenții cu care Iisus le-a pus—that is, să ne sacrificăm pentru gloria Tatălui și binele sufletelor. Trebuie de asemenea să imaginăm că punem pașii noi în cei ai lui Isus Hristos; și așa cum Isus Hristos nu i-a făcut pe ei în zadar, ci a cuprins în pașii Lui toți cei ai ființelor, reparând pentru toate greșelile lor, dându-i glorie Tatălui și Viață tuturor greșelilor ființelor ca să meargă pe calea binelei—așa trebuie să facem noi de asemenea, punând pașii noștri în cei ai lui Isus Hristos cu intențiile Lui.

Ne plimbăm modest și compus pe stradă, ca să fim un exemplu pentru ceilalți? Ca Iisus suferind s-a plimbat, El vorbea de când în când cu apostolii, vorbindu-le despre Pașia Lui iminentă. Ce spunem noi în conversațiile noastre? Când se prezintă ocazia, facem din Pașia Divinului Mântuitor obiectul conversațiilor noastre?

Văzându-i pe apostoli tristi și descurajați, Iisus iubitor a încercat să le adauge curaj. Punem noi în conversațiile noastre intenția de a-l liniști pe Isus Hristos? Încercăm să le facem în Voia lui Dumnezeu, infuzând în alții Duhul lui Isus Hristos? Iisus merge la cenaclu. Trebuie să încercăm gândurile noastre, afecțiunile, bătăile de inimă, rugăciunile, acțiunile, mâncarea și munca în Inima lui Isus Hristos în actul de a opera; și făcându-a așa, acțiunile noastre vor dobândi Atitudinea Divină. Cu toate acestea, deoarece este greu să păstrăm mereu această Atitudine Divină, pentru că e dificil sufletului său să se topească continuu în El, sufletul poate compensa cu atitudinea bunei voințe sale, și Iisus va fi foarte mulțumit. Va deveni Pazătorul Vigilent al fiecărei gândiri a lui, a fiecarei cuvinte și a fiecarei bătăi de inimă. Le va pune pe acestea ca cortège în interiorul și exteriorul Lui, privindu-le cu Mare Dragoste, ca fructele bunei voințe ale ființei. Atunci când sufletul, topindu-se în El, face acțiunile sale imediate cu Isus, Bunul Iisus se va simți atât de atras către acela suflet încât va face ceea ce sufletul face împreună cu el, transmutând munca ființei într-o Muncă Divină. Tot acest lucru este efectul Buneții lui Dumnezeu, care ia în considerare tot și răsplătește orice, chiar și un mic act în Voia lui Dumnezeu, ca ființa să nu fie defraudată de nimic.

O viață mea și toată, să-mi îndrepți pașii Tăi, iar când calc pe pământ, să fiu gândurile mele în cer!

Sacrificiu și Mulțumire