În timpul nopții, când durerea din picioarele mele era foarte severă, am fost dusă în Rai de către Înger, la Preasfânta Fecioară.
Am spus: „Preasfânta Fecioară, în Rai arăți atât de frumoasă”. Când văd Preasfânta Fecioară în Rai, Ea nu poartă văl, așa că îi admiram frumusețea deplină.
Am urmat-O într-o cameră, iar Ea a spus: „Vino. Aici pregătesc puțină hrană pentru copiii Mei când vin în Rai”.
„Oh, Preasfânta Fecioară, gătești!”
Ea a spus: „Valentina, mergi în camera alăturată și adu-Mi puțin spanac”.
Am întrebat: „Preasfânta Fecioară, ce fel de spanac? Spanacul englezesc sau cel normal?”
Preasfânta Fecioară doar a zâmbit. Am deschis ușa către camera alăturată, iar Ea a spus: „Intră, intră”.
Intrând, am fost uimită de cât de frumos era în interior. De-a lungul unui perete erau multe frigidere de argint, impecabile, care ajungeau de la podea până la tavan. Pe măsură ce mergeam mai departe, am văzut spanacul, crescând foarte înalt în casete, cu frunze de un verde intens și tulpini groase. Spre surprinderea mea, erau și mici brăduși de Crăciun și decorațiuni în fiecare colț al casetelor, strălucind și sclipind.
De multe ori, Preasfânta Fecioară îmi spunea să mă pregătesc pentru Crăciun în iulie.
Am exclamat: „Wow! Ce frumos, nu am văzut niciodată așa ceva!”
Am luat două plante de spanac și i le-am dat Preasfânta Fecioară, spunând: „Preasfânta Fecioară, nu am văzut niciodată spanac crescând atât de frumos, atât de sănătos. Nu am știut niciodată că în Rai se cultivă spanac”.
Zâmbind, Ea a răspuns: „Valentina, nu te mira — acesta este Raiul. Orice se poate întâmpla în Rai, dar asta nu înseamnă că cresc spanac pentru a găti — acesta este fructul pe care l-ai produs prin durerea și suferința ta!”
Maica Sfântă arăta atât de radiantă și fericită în timp ce mă îmbrățișa cu căldură.
Era atât de frumos în interior încât nu am vrut să plec, dar Maica Sfântă a deschis ușa și am ieșit împreună.