duminică, 2 aprilie 2017

Confidenţele Divine ale Domnului nostru Iisus Hristos

M-am întâlnit cu iubitul meu Crist, şi privind-mă în ochii mei, spune:

Iubitul Meu: priveşte în interiorul omului ...

Apoi vedem un om şi Crist mi-spune: "Vezi cum este omul instantaneu distras, vezi cum, într-un clip de ochi, sentimentele trec de la dragoste la ură, de la respect la nerespect, de la bunătate la cereri, fiind prada unei mari slăbiciuni în suflet. Omul se slabescese mai des, nu numai fizic ci şi interior. La orice lucru chiar puțin necunoscut, omul își arată slăbiciunile."

Cu mare atenţie l-am urmărit pe acel creatură şi mişcările sale, vedeam sentimentele lui şi cum, în funcţie de sentimente, totul la om se schimba neașteptat. Subit, acelaşi om merge către fiul său, şi întâlnind-fiul său, îl insulta verbal, iar fiul era pe punctul să răspundă tatălui ... Crist interveniează şi spune fiuului: BINECUVÂNTEAZĂ TATĂL TĂU, ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-L ŞI MERITĂ ÎN PACE, PUTEȚI FI SIGUR CA NU UCI NICIUN CREATURĂ OMENESCĂ, FIE PRIN GÂNDIRE, FIE CU LIMBA, FIE PRIN SENTIMENTE, FIE PRIN GÂNDURI. Fiul a continuat cum l-a inspirat Crist să facă, iar tatăl, în consternare şi ruşine, a rămas fără vorbe; cu uimire, el îl privea pe fiul său care pleca, şi lacrimile au ieşit din ochii omului.

Crist mi-spune: "Ştii, iubitule, de câte ori se repetă această scenă în cursul zilei? Multe, la fiecare clip. Şi de câţi creaturi umane reacționează așa cum a făcut acel tânăr? Pot să-ți spun că aproape nimeni, nici chior cei care se simt mai apropiaţi de Mine.

CÂT DE MULT AM PREDICAT DESPRE LEGEA DRAGOSTEI! Şi lumea nu o cunoaşte pentru că omul acționează pe baza sentimentelor şi impulsurilor sale imediate.

Subit apare alt om; pare să fie cineva care are o mare pace, deoarece faţa sa serenă, modul său de mers exudă pace. Crist mi-spune: "Ce părere ai, iubitule?" Şi eu îi răspund: "are o mare pace".

Subit apare o scenă diferită: omul merge liniştitor, dar lângă el apăre un alt om care vorbeşte cu el, continuând să meargă şi să vorbească până când ceva spus de celălalt nu a fost la placul celui care se pare că are pace. Faţa lui s-a deformat şi vocea sa s-a schimbat, chiar expresiile erau diferite. Crist mi-spune: "Iubitule, acum vei vedea ce numai Eu știu şi ce face dintr-o creatură care se apropie de Mine un pânza complet ruinată ..."

L văd pe omul pierdut în o paralizie emoţională totală, jos într-un gaur din care nu poate ieşi. O nor negru îl îngroapă inima, creierul, gândirea, trecând prin tot corpul spiritual şi fizic al său. Organele sistemului digestiv sunt tătate în albastrele întunecat şi fellea se ridică ca dornică să ia o cale care nu este cea normală. Crist mi-spune: "Priveşte marele interferenţă a sentimentelor la om. Obdurarea Mea nu e obdurare nebună; este dorința Mea pentru Umanitate să depășească fiind rădăcinită în ceea ce este imediat.

EU SUNT DRAGOSTE, DRAGOSTEA MEA TRANSCENDE, DRAGOSTEA MEA ESTE SPIRIT ŞI CA ATARE, E UN ACT INFINIT DE

VIAȚĂ ȘI ORDINE. ASTFEL VOI, COPII, TREBUIE SĂ TRĂIȚI CU SETEA DE A TRANSCENDE CĂTRE CE ESTE SPIRITUAL PENTRU CA VIAȚA SĂ DOBÂNDEASCĂ VALOARE, FRUMUSEȚE ȘI CONTROL. Dragostea mea organizează, armonizează astfel încât lucrările și acțiunile să fie un mărturie a ceea ce fiecare ființă umană este în adevăr.

Ca și cu bărbații menționați, simțurile îi trădă pe ei din cauza predominanței "ego"-ului lor și unei minimizări constante a ceea ce este spiritual, lăsând expus lumea în care fiecare persoană se mișcă într-adevăr.

Dragostea mea este ascensiune, iar cine urcă nu merge singur ci în unitate, în comunitate, pentru a învăța și a te înțelege pe tine însăși nu singurăci unit cu vecinul tau.

V-am chemat să trăiți în Mine astfel încât să acționați cum am acționat eu, nu prin repetarea acțiunilor mele ci prin a trai acțiunile mele. Lua, hrănește-te, trăiește și exprimă schimbarea interioară care te ridică înapoi la înălțimile Dragostei Mele, fără care nu veți putea fi mai buni creaturi umane, mai autentice, nu o copie a unei serii de acțiuni care minimizează ce ești: MAREA LUCRARE A DRAGOSTEI.

Christ mi pune în fața unor oameni cu mari diferențe: unul este gros, altul înalt, un altă foarte subțire, încă unul foarte scund pe statură și altul palid, bolnav sau muribund.

Toți aceste oameni sunt diferiți, dar egali într-un fel: niciunul dintre ei nu vrea să privească la Christ. El le vorbește iar ei se întorc cu ochii. Privesc pe omul care moare fizic și îl rog să privească la Christ, dar el refuză, nu vrea, iar mânia-l apucă. Și Christ mă întreabă: "Iubita mea: ce vezi în ei care este similar?" Și eu răspund imediat: "Nu vor să privească la Tine sau să afle despre Tine", și Christ mi spune: "Ce au în comun nu e ceea ce ți se arată, ci ceea ce păstrează ascuns adânc în inimi lor."

Christ mă întreabă: "Omul de statură scundă vrea să fie înalt pentru a se remarca printre toți ceilalți, nu este mulțumit cu ceea ce are. Această ființă umană cautează prin tot pentru a afla ce se întâmplă, ridică vocea sa pentru a fi auzită, dar e goală din interior, inima lui arde de mândrie și invidie, spune că trăiește spiritual, dar nu mă cunosc.

Omul cu statură mare vrea să păstreze controlul asupra tot ce se întâmplă în jurul său.

Prezența lui îl face remarcat, dar nu-i este suficient, el vrea mai mult și mai mult. El trăiește frații și surorile sale, nu pentru că iubește pe ei ci pentru a se hrăni cu critică; inima lui arde de mândrie și invidie, pare să roage tot timpul, dar nu e așa, el crește și cade, nu mă cunosc.

Creatura care dă impresia că este bolnavă nu e bolnavă în trup ci în spirit. Nu cunoaște fraternitatea, caritatea, inima lui nu trăiește din compasiune ci din auto-compătimire, ceea ce nu-i permite să simtă durerea fraților și surorilor sale.

Trăiește în mândrie, invidie, inima lui e goală de afecțiuni, singurătatea îl roade pe sufletul său. Când încearcă să intre în Mine, imediat mintea îi zboară și nu se liniștesc, nu mă păstrează în el.

Dezordinea omului, dragostea dezordonată, auto-compătimirea, lipsa de caritate, un inimi întărită fac tot ce este în jurul lui dezordonat. Aceste ființe pe care le-am menționat exudă ceva particular: individualism, o lipse de dragoste, indiferență, singurătate, ceea ce este comun cu lumea și ele sunt în pericol să se depărteze complet de Mine din cauza individualismului care domnește în ele.

Copiii mei sunt unui împreună, ei păstrează o mare conștiință că fac parte din Universul Mare și responsabilitatea acestuia îi face să trăiască în Mine ceea ce doresc pentru frații lor și surorile.

Emoțiile nu sunt rele, dar ele creează dezordine și cauzează omului să nu facă parte din Dragostea Mea sau tot ce EL conține este rău. Dragostea Mea nu creează dezordre, Dragostea Mea este lumină, nu umbră, Dragostea Mea este caritate, nu ură, Dragostea Mea este speranță, nu descurajare. Dragostea Mea este totul.

Iubitule, în acest moment există ceva care se lipsește de toți oamenii și doar puțini știu cum să îi fac față - ceva care constant izbucnește în cadrul ordinii stabilite și duce la haos: MÂNIA.

Dorință, proprietate, statut, incomprensie, lipsa de dragoste, ignoranță fac parte din motivele pentru care violența a apărut și este parte din viața zilnică a ființei umane.

COPIII MEI SUNT ATÂT DE LIMITAȚI ÎN ÎNȚELEGEREA RULUI CÂT ȘI ACESTA MERGÂND ATÂT DE DEPARTE CUM OMUL ÎL PERMITE.

Violența nu este ceva pe care omul l-a avut de la naștere; violența se învăță în timpul creșterii, în mediul în care te dezvolți și uneori violența este contagioasă prin ființe neechilibrate, slabe de voință, cele care sunt ca vânturile unei barci.

Fiecare dintre copiii mei ar trebui să fie un purtător al Păcii, un semănător al Dragostei Mei, ei trebuie să împărțască Caritatea cu frații lor și surorile pentru ca Atributele Mele să fie primite de toți copiii mei.

COPIII MEI TREBUIE SĂ FIE DRAGOSTE, ȘI RESTUL ÎL VOM DA VOI DE ASEMENEA. (Cf. Mt. 6.33)

Mentionând acest lucru, Hristos mi spune:

Când ființa păstrează totul în ordine în Voia Mea, acțiunea sa este legată de Mine și Eu mă bucur de ea. Dar această generație, care s-a dat răbdării nebuniei rului și a usurpat cele mai frigide stări ale relației spirituale cu Casa Noastră, a căzut în cea mai mare jenașie și s-a redus la sine. A luat mânia ca răzbunăre, ca o formă de pedeapsă pe cineva către alții. A introdus sentimentele de resentiment, trădare și furie ca normale, iar acestea nu mai opresc pe cei care doresc să acționeze brutal, intensificând starea de lipsă de dragoste a Omenirii și cauzând daune sinei sale.

Rul a fost prezent urmărind omul pentru a-l coborî cât mai jos poate. Trebuie să țineți minte că rul nu are milă, el trage pe cei de care se apucă depărtați de Mine.

DRAGOSTEA ESTE MIEREA PE CARE O SĂVÂRȘESC COPIII MEI ÎN MOMENTELE CÂND AU NEVOIE DE MINE.

Te binecuvântez.

Iisus tău.

SALVE, MARIA CEA FĂRĂ PĂTEM.