Era Ziua Mamei. Maica Domnului s-a arătat mamei mele din nou, arătându-i această dată Inima Sa Imaculată, în piept tot transparentă, ca un cristal foarte luminos, spunându-i:
Inimile mea este așa... Acum astfel, e așa...
Și i-a arătat ce ținea în mâna ei ziua trecută. Ce credea mama mea că era un bucată de carne s-a transformat într-un copil mort, tot plin de sânge. Și Fecioara a adăugat:
E avort! Și avortul este o păcat grav! Orice persoană care face un avort trebuie să meargă la spovedanie la preot, să plângă și să se roagă pe pământ în pocăință, fără să oprească niciodată din rugăciune. Abia atunci poate fi mântuit!
Mama mea s-a amintit că avea deja două avorturi spontane. Maica Domnului i-a spus atunci:
(*) Chiar și așa, pocăințe-te acum!
Maica Domnului i-a întrebat:
Dacă ar fi acum, ce ai face?
Mama mea i-a răspuns:
Aș face orice pentru a nu avea un avort și să nu pierd copiii mei! (Mama mea s-a dus apoi la un preot pentru a se spovedi și cere iertare.)
Maica Domnului i-a arătat atunci o viziune:
Uite! Așa se vede...
Mama mea a văzut mulți bărbați îmbrăcați în negru arzând în flăcările iadului.
...deoarece masoneria este o sectă a diavolului și dacă mori fiind mason te duci direct la iad!
În aceeași zi, după-amiază, Maica Domnului s-a arătat din nou mamei mele pe fratele meu Quirino, care era așezat în fața ei. Cele două erau foarte aproape de mama mea. Fecioara i-a spus atunci:
I-am arătat deja pe fiul tău de trei ori și încă nu-i-ai dat un sărut. Dă-i un sărut!
Mama mea a făcut ce i-a cerut-o Doamna - i-a trimis un sărut fratelui meu, dar și Doamnei și lui Isus, mulțumindu-se pentru tot ceea ce avea de văzut.
Aceste apariții ale Doamnei cu fratele meu mamei mele au fost o pedagogie maternă pe care Doamna o făcea cu ea. Doamna îl vindeca treptat pe mamă de durerea ei adâncă din pierderea neașteptată a fratelui mei. Mama mea a suferit foarte mult pentru moartea lui, cred că mai mult decât oricare dintre noi acasă. Pot spune că mama mea are o suflet sensibil, pur, fără răutate și delicat. Pe 1 septembrie 1989, ziua în care a murit fratele meu, ea nu era acasă la momentul respectiv. El era în centrul Manausului cu tatăl meu făcând niște cumpărături pentru casa noastră. Când s-a întors acasă, fratele meu era deja mort, trupul său fiind adus din IML. Oamenii i-au spus vestea brusc, fără niciun fel de pregătire. Aceasta a fost cea mai tristă lucru și i-a cauzat o durere imensă și un mare suferință. Fratele meu a murit în urma unui accident acasă, jucându-se. Frații mei și eu erăm foarte tineri și nu știam ce să facem pentru a-l ajuta. Au fost vecinii care ne-au ajutat, salvând-ne și ducându-l imediat la spital. Cea mai dureroasă lucru pentru mama mea a fost, când era deja acasă, să primească și să vadă trupul fratelui meu intrând în catafalc prin poarta casei. Inimile noastre și ale fraților mei nu au putut-o consola la momentul acela trist. Mama mea a petrecut ore și ore plângând peste trupul fratelui mei. Eu am putea să merg doar în camera mea și să plâng, dar am plâns privind imaginea Doamnei, îmbrăcată în alb, care era pe coperta unei cărți despre aparițiile sale la Fatima celor trei păstori mici. Astfel am început din nou să rogesc rozariul, apropiindu-mă de Dumnezeu și de Doamna, când aveam doar 16 ani.
(*) Doamna i-a spus asta mamei mele din cauza motivului greșit pentru care a pierdut acești doi copii înainte, deoarece nu s-a îngrijit bine de sarcina ei, neevitănd situații care o lăsau supărată și în pericol de a pierde copiii, rău făcându-le.