Rugăciune Războinic

Apariția Fecioarei Maria de la Caravaggio

26 mai 1432, Caravaggio, Bergamo, Italia

Apariția și Mesajul ei

Dumnezeu bogat în milostivire și totputernic, care prin privoința Sa dispune de toate lucrurile cu blândețe, din aceea pioarecare niciodată nu lăsă pe vreun credincios fără ajutorul ceresc al Lui, s-a plăcut o zi să privească, să sprijine și chiar să onoreze oamenii din Caravaggio cu Apariția Fecioarei Mama a lui Dumnezeu.

În anul de la nașterea Domnului, în data de 26 mai, la ora cinci seara, s-a întâmplat ca o femeie numită Giannetta din satul Caravaggio, vârstnică de 32 de ani, fiica lui Pietro Vacchie și soția lui Francesco Varoli, cunoscută de toți pentru purtarea ei virtuoasă, pietatea creștină și viața sa sincer onestă, să fie afară din sat pe drumul către Misano, fiind tot cu gândurile la cum ar putea duce acasă fasciculele de iarbă care le-a venit să cosă pentru animalele ei.

Atunci, uite că vede venind de sus și oprirea lângă ea o Doamnă frumoasă și admirabilă, cu statură majestică, față grațioasă, aspect venerabil și frumusețe necuvântată și niciodată imaginată, îmbrăcată într-o rochie albastră și capul acoperit cu un vel alb.

Impresionată de așa de venerabil aspect al Doamnei nobile, Giannetta uimită a exclamat: "Fecioara Maria!"

Iar Doamna i-a spus imediat: "Nu te teme, fiice, căci sunt eu. Opri-te și rugă-te în genunchi."

Giannetta a răspuns: "Doamnă, nu am timp acum. Cailor mei le-așteaptă această iarbă."

Atunci Fecioara cea mai binecuvântată i-a vorbit din nou: "Acum faci ce vrei de la tine...."

Și așa zicând, a pus mâna pe umărul Giannettei și o adusă în genunchi. A continuat: "Ascultă bine și păstrează-aminte că vrei să spui oriunde poți cu gura ta sau să te faci spune acest lucru...."

Și cu lacrimi în ochii, care după mărturia Giannettei păreau ca aur strălucitor, a adăugat:

"Cel Înalt și Totputernicul Fiul Meu intenționa să anihileze această pământ din cauza nelegiuității oamenilor, căci fac mai mult rău de ziua în zi și cad din păcat în păcat. Dar eu am cerut milostivirea pentru păcatele lor de șapte ani Fiului Meu. De aceea vrei să spui fiecăruia că ar trebui să postească cu pâine și apă fiecare vinere în cinstea Fiului Meu, iar după vesperele, din devotament față de Mine, să celebreze fiecare sâmbătă."

"Această jumătate de zi ar trebui să o dediceți Mie în mulțumire pentru multele și marile favori obținute prin Fiul Meu cu intercesiunea Mea."

Doamna Fecioară a spus toate acestea cu mâinile deschise și ca fiind supărată. Giannetta a zis: "Oamenii nu vor crede."

Frumoasa Fecioară cea mai milostivă răspunse: „Scule, nu te teme! Spune ce îți-am poruncit eu. Voi confirma cu semne atât de mari cuvintele tale încât nimeni să nu se îndoiască că ai vorbit adevărul.”

Spunând acestea și făcându-i semnul crucii peste Giannetta, Disparu din vederea ei.

Întoarcându-se imediat la Caravaggio, Giannetta povestiu tot ce văzuse și auzise. Astfel mulți - credindoi în ea - început să viziteze acel loc și găsesc acolo o sursă niciodată mai văzută de nimeni.

La aceea sursă s-au dus atunci niște bolnavi, apoi tot mai mulți, credindoi în puterea lui Dumnezeu. Și vestea s-a răspândit că bolnavii se întorceau eliberați de neajunsurile de care sufereau, prin intercesia și meritele cele mai glorioase ale Maicii Domnului Fecioară Maria și ale Domnului nostru Isus Hristos.

Lui, Tatălui și Sfântului Spirit să fie laudele și slava pentru veci de veci pentru mântuirea credincioșilor. Amen.

Lacrimile în Ochi, Mâinile Deschise Ca și Cum Afliată

Plânsul Madonnei din Caravaggio, precum și mesajul pe care trebuie să meditezi mai mult, aproape niciodată nu a fost subliniat. Și totuși Giannetta îl prinsese impresionat: lacrimile și aflicția Mamei lui Hristos: Madonna vorbește cu lacrimi în ochi. Este adevărat că par ca aur strălucitor pentru ea, dar este deoarece nu pot să nu o lovească. Cu mâini deschise și ca și cum ar fi aflată, Fecioara îi confiază durerea ei și totodată compasiunea sa intercesoră Giannettei. Durerea Fecioarei este durerea Fiului său, provocată chiar până la amenințarea pedepsirii pentru păcatele oamenilor ca în Evanghelie: „...dacă nu vă căiați, veți pieri toți pe același mod” (Lk 13:3, 5).

Și avea motiv dacă ne gândim la acele ani de istorie tulbure pentru Biserică și violența vremii săvârșită chiar în pământul lui Caravaggio.

Cu privire la situația politică din teritoriul Gera d'Adda, trebuie amintit că ostilitățile dintre Republica Venețiană și Ducatul Milanului fuseseră reînnoite de la începutul anului 1431. Caravaggio ar constitui o junctură crucială pentru aceste ani în timpul secolului al XV-lea. Între 1432 și 1441, între 1448 și 1453 Caravaggio a trecut de sub stăpânirea Milanului și Veneției, fiind scenă de bătălii, armistiții, negocieri „de capitole” pe ambele părți care să permita locuitorilor să supraviețuiască. Pacea, pacele, erau precare. Gera d'Adda ar rămâne cu Milano în o relative pace până în 1499. Apoi pentru încă zece ani sau mai mult se va întorcea sub Veneția.

Sanctuarul cu Sursă

O Sursă Niciodată Mai Văzută Înainte

„Doamna Fântânii” se numește astăzi Santuariul din Caravaggio. Cu toate acestea, pe parcursul multor veacuri locul și Biserica Apariției erau cunoscute sub numele de „Santa Maria alla fontana.” Și această modalitate de scriere avea un motiv precis.

Făgetul Mazzolengo făcea parte dintr-o vastă câmpie înconjurând Caravaggio și nu era cu siguranță într-un "loc necultivat, arid și sălbatic...știind cu certitudine că aici nu exista nici o fântână sau alt izvor de apă," așa cum începe Paolo Morigi, un istoric al vremii, să scrie în Historia sa din 1599. Negarea provine din raportul reprezentanților Caravaggio transpus în "lettere patenti" ale lui Antonio Aleardi, vicar general al episcopului Venturino: Fecioara Maria apare într-un loc numit Mazzolengo unde a existat și încă exista o fântână; ea apare doar "în apropiere" (prope fontem) de aceasta astfel încât locul să fie bine identificat, la o distanță de câteva zeci de pași.

Oamenii din Caravaggio știau că pe drumul către Misano în câmpia "al Mazzolengo" există un izvor mare și bine identificat și că acele pământuri, precum multe altele din zonă, sunt bogate în izvoare.

Giannetta cos fânul pe aceste pământuri dar acolo unde Fecioara Maria i se arată într-o zi nu există nici un izvor și nici unul nu poate fi văzut. De aceea oamenii care vin aici sunt dați de găsit "un izvor pe care nu l-au mai văzut înainte." Și doar pentru că cei care se spălă în acea apă sunt vindecați de bolile lor, acel izvor va deveni "izvorul sfânt." Și doar pentru că legendara persoană necredincioasă care aruncă lemne uscate în el sperând să obțină o dovadă sau infirmare a presupusei Apariții (ca și apostolul Toma: "...până nu voi vedea...până nu voi atinge cu mâinile mele...nu voi crede") îl vede transformat într-un tiner, acel izvor va certifica pentru el ca fiind "fântâna minunilor."

Dar cum să arată celor care vin a vedea unde s-a arătat Fecioara Maria? Se va spune, "la fântână." Noi însă trebuie să clarificăm că și limba populară din secolul al XV-lea raportată în documente oficiale latine Santa Maria alla fontana se citește așa cum cere traducerea latină de origine; adică pentru a ne face cunoscute faptul că biserica Sfânta Maria este situată mergând pe drumul către Misano la fâgetul Mazzolengo lângă (ad) un izvor. Această citire clarifică fără niciun efort, ci chiar pe baza sigură a configurării locurilor orice pretenție sau presupusă contradicție în narativele evenimentului din 26 mai despre... două surse.

Interiorul Sanctuarului

Semnul Apei și Evanghelia

În propriu mod, fântâna minunilor face prezentă aici și acum Evanghelia. Aceasta s-a înțeles bine din început de către martorii antici care "au consemnat" vindecările cu o fraseologie evanghelică: "Adi sus (10 august 1432). Stefano, fiul lui Gabriello di Zenalij di Trevì (Treviglio), în vârstă de patru ani, niciodată nu a avut posibilitatea să meargă, așa cum mama sa a mărturisit, dar imediat după ce s-a spălat în Fântână el a mers cu picioarele sale singure fără nicio altă susținere.

Semnul apei acompaniază istoria poporului din Vechiul și Noul Testament și caracterizează multe Sfântuarii unde Mama lui Isus s-a arătat. Nu în deznădajde era prezența Sa "decizivă" când Hristos a făcut primul dintre semnele Sale transformând apa în vin. Prin apă El a lucrat, de asemenea, vindecări ale trupului și sufletului. Păcatul lumii este spălăt de apa și sângele care au curgat din Inimile Lui răpită, iar prin darul Spiritului cei renași în apa botezului sunt generați la o viață nouă.

Atunci când bolnavii sunt adusați la curțile sanctuarului și se face să treacă lângă Fântâna Sfântă rugându-se pentru vindecarea lor; atunci când mulțimile vin în pelerinaj acolo pentru a trage din izvoarele harului cât mai repede material; atunci când devotamentul îi determină pe oamenii de credință să ceră "orice" lui Isus, interpunând rugăciunea Maicii Domnului (. ... "Nu au mai vin!"!) cu încrederea că El va face asta, se poate spune că ne coborâm la forme sentimentale și nerationale ale credinței și ne adăpostim doar într-un tip de rugăciune consolatorie?

Iată cum Isus trece încă prin mijlocul umanității, lucrând "prin puterea Duhului" în izvorul apei vie, viu chiar și așa cum este misterios prezent sub semnul euharistiei.

Și atunci când harurile de conversie a inimilor și vindecarea de neputințe fizice au loc la întâlnirea mulțimii cu El, este încă prin semnele și mijloacele încarnerării lui Cristos, din nou și continuând "anul harului Domnului" că posibilitatea de a se apropia și de a atinge, în Domnul Isus, darul unic al harului lui Dumnezeu este oferită.

Semnul apei, însă, pe lângă confirmarea credibilității mărturiei Giannettei, este o expresie a puterii vindecătoare a harului lui Dumnezeu, care lucrează prin intercesia Mariei după apariția ei.

"Oamenii nu vor crede-mă," spuse Giannetta.

Dar cea mai milostivă Fecioară răspunse, "Scule-te, nu te teme. Tu raportează ce t-am poruncit; Eu voi confirma cu semne atât de mari că nimeni nu va dubita că ai vorbit adevărul." ... Și făcând semnul crucii peste Giannetta, Disparu în ochii ei."

Astfel raportă din nou textul vechii relatări. Semnele "atât de mari" care au confirmat mesajul: sunt astfel sursa niciodată văzută înainte; bolnavii eliberați de neputințele de care sufereau.

Procesiune cu Scena Apariției

Apel Evanghelic la Conversie

Deși au fost ilustrate în mod divers, istoria și tradițiile, devoțiunile și arta care au făcut Sanctuarul Caravaggio celebru de-a lungul secolelor, surprinzător ca pare, mesajul Apariției a rămas aproape complet ignorat și mai mult decât atât, a continuat să rămână fără comentarii.

Este adevărat că ne-a fost transmis într-o formă și gen literar care nu sunt mai de cultură noastră, chiar teologică. Dar faptul straniu este că chiar în secolele trecute atenția și devoțiunea stârnită de evenimentul din 26 mai 1432 pare să fi fost polarizată mai mult asupra "fântânii minunilor" decât asupra cuvintelor Maicii Domnului către Giannetta.

Care cuvinte? Să le auzim din nou într-o traducere cât se poate de fidelă textului vechii "autorizate" relatări transmise de noi din acte ale vizitei pastorale a Episcopului Speciano:

"Ascultă bine și amintește-te. Vreau să raportezi oriunde poți, sau să faci să se spună acest lucru: Cel Mai Înalt Atotputernicul Fiul Meu a intenționat să anihileze această pământ pentru nelegiuirile oamenilor. Ei fac rău tot mai mult fiecare zi și cad din păcat în păcat. Dar de șapte ani am rugat pe Fiul Meu pentru milă pentru păcatele lor. De aceea vreau ca tu să spui fiecăruia că trebuie să postească cu pâine și apă fiecare veneri în cinstea Fiului Meu...."

Dincolo de acoperirea verbală și expresiile folosite, mesajul în esența sa este același - după toate, nu ar putea fi altceva - care rezonă din Vechiul Testament la Noul Testament, de un martor profetic la altul concentrat în chemarea lui Isus: "Pentiti-vă și credeți Evanghelia... Vremea mântuirii a venit... Regatul lui Dumnezeu s-a împlinit."

Dincolo de stratul cultural și literar, analiza obiectivă a cuvintelor Apariției lui Caravaggio în substanța și sobrietatea lor ne conduce la un singur mesaj: "Pentiti-vă și credeți Evanghelia," ca dacă Mama Mântuitorului ar fi vrut să apară aici pentru a repeta în acel timp și pentru totdeauna cuvintele sale finale raportate de evanghelistul Ioan: "Făceți ce vă va spune el."

Și dacă este acompaniat de prevestiri și amenințarea pedepsirii - chiar Fiul lui Dumnezeu, când a venit printre oameni, nu s-a tăcut despre provocarea profetică a "încălzirii inimilor" și judecata iminentă pentru cei care nu se convertesc - rămâne totuși un chemare la conversie însoțită de promisiunea unei milosti deja acordate păcătosului care se pentește.

Nici apelul la post și practicile devotionale nu trebuie considerat depășit. Viața creștină, precum și conversia continuă, este și penitență mortificantă; și credința, supusă purității sale esențiale, nu se teme să-și exprime în religiositate, care se îmbrăcă în forme variabile prin diversitatea culturilor și a timpurilor.

Unii se teamă că importanța atribuită mesajelor Apariției Fecioarei Maria sau Fecioarei Maria însăși ca mesager, sau văzătorilor ei fericiți, riscă să deformeze și să obscurească rolul central al lui Isus Hristos și al Bisericii, diminuând nevoia de a crede Evanghelia în integritatea sa radicală prin îndreptarea minților către adevăruri și revelări care nu sunt necesare pentru mântuire. Dar aceasta este exact discriminatorul dintre apariții autentice și presupuse: aparițiile autentice revigorează Evanghelia; Maria și sfinții conduc la Dumnezeu și trimisul Lui Isus Hristos, singurul mântuitor al omenirii.

Nu numai în vremea lui Isus, ci și în vremea Bisericii - pentru noi este această vremă noastră - mama lui Cristos continuă să primească misiunea de a pregăți oamenii pentru venirea Domnului. Maria, o figură tipică a comunității creștine însăși "profet al noulor timpuri," este mamă cu Biserica și în Biserica și a celei de-a doua veniri a lui Isus în slavă. Cu Biserica și în Biserica "pelerin pe pământ" Maria se află printre poporul lui Dumnezeu pe drum spre întâlnirea cu toată umanitatea pentru a-l întâlni pe Hristos.

Sfântul Ioan Paul II a vizitat sanctuarul în iunie 1992

Sâmbăta Recunoștinței

"Vreau să spui," continuă vechea poveste, "...că după vespere să celebreze fiecare sâmbătă în devotie față de Mine. Acea jumătate de zi să-o dediceți Mie pentru multele și marile favori pe care i-ați obținut de la Fiul Meu prin intercesiunea mea."

Chiar și când Fecioara se arată pentru a cere rugăciuni, ce continuă să se întâmple care este diferit de ceea ce s-a întâmplat în prima generație de ucenici? "Toți erau asiduși și concordați la rugăciune, împreună cu niște femei și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui." Un loc pentru a se ruga și să sărbătorească Sabatul dedicat în mulțumire Celui care intercedase "pe șapte ani" nu a fost efectiv cerut de Comparsa la Giannetta. Dar părea comunității din Caravaggio că construirea unei case de rugăciune și un loc de ospitalitate pentru bolnavi și pelerini era cel mai real mărturie de mulțumire pentru harul primit. Reprezentanții lor au cerut astfel episcopului permisiunea să construiască o biserică și un spital: evenimentul Apariției a înflorit în rugăciune și caritate industrioasă.

Așadar, pentru cei care acceptă mesajul Apariției cu toate consecințele sale, chemarea la conversie este o invitație la credința în Dumnezeu cel Mântuitor, și la o credință care transformă viețile. Nu un escapism intimist într-o spiritualitate temeroasă și pesimistă; nu doar o revenire la practicile religioase ci o pasiune pentru construirea Bisericii în lume, dar centralitatea restaurată a suferinței, bolnavilor și săracilor în casa lui Dumnezeu și comunitatea umană.

Rodul întorsului la Dumnezeu și al trăirii iubirii pentru vecin este buioacă, sărbătoreală. "Harul primit" prin intercesia Mariei cere cu drept mulțumire; care însă nu este un pur datorie ci o buioacă. În Sanctuar nu se poate nimeri decât cântând Magnificat-ul "pentru mila ce de la neam în neam se întinde peste cei ce au sfîntul teamă de Dumnezeu"; nu se poate nimeri decât să "sărbătorești" găsirea celor care "se pierduseră" și s-au întors în casa Tatălui.

Dacă Maria, mama, împreună cu Isus și ucenicii participă la nuntă nu va lipsi "vinul bun păstrat până acum."

Cartoană postală a Sanctuarului din 1948

Câteva Minuni

Ca orice sanctuar, Caravaggio are și el propria sa istorie de har. "Minunile istorice" sunt referite pelerinilor în subteranul Fântânii Sfinte, cu o lungime de treizeci de metri și cinci celule. În ultima celulă se află un bazin mare din marmură de Siena, unde pelerinii pot lua apă binecuvântată. Printre episoadele interesante este "provocarea lui Graziano". Un anumit Graziano, necredincios, a vrut să provoace locul unde Maria pusese piciorul.

Luând un mărgean uscat, l-a plantat și imediat l-a văzut acoperit cu flori și frunze.

Alt episod este cel al lui Domenico Mozzacagna. În 1520, acuzat de jaf, trebuia să fie decapitat; dar toporul executorului căzând de mai multe ori pe gât nu-i făcuse nici o scăldare. Era 26 mai și mulțimea l-a ovationat miraculos.

Serile de 9 august 1650, un pelerin necunoscut s-a întâlnit aici cu dușmanul său mortal care îl urmărea încercând să-l omoare. Nefericitul căutase scăpare în templu care era în acel moment închis. Implorînd protecția Mariei, bara ușii s-a spart permițându-i atacatului să se adăpostească sigur la picioarele statuii Fecioarei după ce ușa s-a închis imediat din urmă.

Rugăciune către Maica Domnului de Caravaggio

O Sfântă Maică de Caravaggio,
sursă neisfărșit de har,
dintr-o devotie veche și onorată,
în această zi când sărbătorim apariția Ta,
rugăm ca speranța
a fiecăruia care se apropie de Tine
să nu fie dezamăgită,
și nimeni să nu rămână cu rugăciune zguță.
Doamna noastră de Caravaggio, roagă-te pentru noi
O Sfântă Maică de Caravaggio,
ca în templul Tău
și prin patronajul Tău orbii
să se întoarcă la lumina credinței,
cei vacilanți și lenșii pe calea creștină
să învete să meargă repede pe calea poruncilor divine,
ca urechile surde să se deschidă predicilor divine,
ca cei morți din păcat
să se întoarcă la viața adevărată
unde este lumina minții și pacea inimii.
Doamna noastră de Caravaggio, roagă-te pentru noi
Orice persoană care se întorce către Tine implorând ajutorul Tău,
O Maria, patrona cerescă a noastră,
să ne puternicim în credință,
mai fermi în dragoste și așa de aprinși cu dragoste încât,
fără a urmări ispitele răului,
să nu deviem niciodată de calea dreaptă,
O clemență, O pioasă, O dulce Fecioară Maria.
Doamna noastră de Caravaggio, roagă-te pentru noi.
Amen.